Există presiunea asta a unui nou început odată cu trecerea de la un an la altul pe care multă vreme am resimțit-o și eu. Fresh start, new beginning, new year – new me… You name it. Hell, eram atât de îngrădită și eu de treaba asta încât, probabil, acum ceva vreme nici nu aș fi scris un articol despre intenții sau obiective pentru un an nou… la final de ianuarie. Ar fi fost prea târziu. But no more!
Săptămâna trecută am fost la un workshop despre intenții susținut de Alis Anagnostakis. Îmi amintesc bine că Alis a început sesiunea chiar încurajându-ne să scăpăm de presiunea unui nou început și să ne uităm la noi ca la niște ființe în mișcare. Ce mult am rezonant cu sfatul ei!
Pe Alis o urmăresc de acum câțiva ani, de pe vremea când era încă în România și ținea training-uri despre leadership și emoții în corporații. Fusese la compania la care lucra soțul meu atunci. Îmi amintesc că, într-o seară, a venit foarte încântat acasă și mi-a povestit vreo oră despre un workshop. Nu doar că era fascinant să îl văd pe Radu atât de vorbăreț, dar îmi povestea de un workshop, și încă unul legat de dezvoltare personală și emoții. Ce vorbești, nene! Trebuia să aflu cine e femeia care l-a impresionat așa! 😅 (Joke!)
Așa că am căutat-o pe Alis cea-care-l-a-dat-gata-pe-soț pe internet, i-am descoperit blogul și pagina de Facebook și de atunci am urmărit-o constant. Am învățat multe din articolele scrise de ea și din postările pline de vulnerabilitate pe care le publică. Cel mai mult m-a marcat introspecția ei de dinainte de a deveni mamă – De ce vrei copil? – pe care am parcurs-o și eu și, în urma căreia, am decis că îmi doresc și sunt pregătită să devin mamă.
Revenind.
Săptămâna trecută am participat la workshop-ul ei despre setarea de intenții la început de an. Mi-am dorit să îmi reamintesc filozofia din spatele intențiilor și să mă ghidez după ea în 2022.
Dar înainte hai să vă povestesc cum stă treaba cu obiectivele la mine.
De ce nu îmi mai pun obiective la început de an
Sinceră să fiu niciodată nu am fost adepta obiectivelor. Mi s-a părut întotdeauna că sunt suficient de motivată și exigentă cu mine și nu are rost să îmi mai pun și obiective. Honestly! Și așa sunt anxioasă, obiectivele pentru mine nu fac altceva decât să pună presiune și să mă agite. În plus, parcă mă îngrădesc și nu mai ies din limitele a ce mi-am propus să fac. Sunt ca un cal: văd doar înainte! 🤯
Cu toate astea, acum 2 ani, când cred că eram la apogeul perfecționismului, mi-am pus pentru prima dată niște obiective. Clare, specifice, măsurabile. Trebuia să fac mai mult, să fiu mai bună, să excelez. Și a venit pandemia, lumea s-a dat peste cap, eu am trecut prin câteva experiențe profesionale pe care le-am dus greu și tot ce a rămas în urma obiectivelor a fost mult stres, frustrare și gândul unor obiective neîmplinite.
Ăla a fost momentul în care am decis foarte clar că nu mă mai complic cu ele.
Însă știam de ideea de intenții.
Înainte de workshop-ul lui Alis, acum câțiva ani, am participat la un alt workshop despre cum să îți setezi intenții. La vremea aceea, vă spun cu mâna pe inimă, nu am înțeles nimic din el și mi s-a părut o filozofie vagă și inutilă. 🙊 Semn clar că nu era momentul meu să devin mai mindful, mai prezentă și, poate, mai tolerantă cu mine.
Între timp multe s-au schimbat. Eu m-am schimbat.
Așa că anul ăsta, când am văzut postarea lui Alis pe Facebook că mai are locuri libere la workshop-ul ei despre intenții (la care niciodată în ultimii ani nu mai prindeam loc), am simțit că e timpul meu.
Intenții sau obiective, care e diferența dintre ele
N-am să intru în foarte multe detalii pentru că e, totuși, subiect de workshop, unul la care alții mai citiți ca mine se pricep mai bine. Dar hai să vă spun câteva idei esențiale pe care le-am reținut din workshop, poate vă lămuresc puțin și vă deschid apetitul pentru subiect:
- Intențiile sunt despre a fi în timp ce obiectivele sunt despre a face/a reuși;
- Intențiile sunt mult despre ce simți, ce valori ai, ce sens vrei să aibă viața ta, în timp ce obiectivele sunt raționale, specifice, măsurabile și vin și cu un deadline;
- Intențiile răspund la de ce și ce, dar lasă libertate totala pentru cum;
- Intențiile sunt o direcție, fără un plan fix, fără un termen limită și pot fi un scop în sine, în timp ce obiectivele sunt un mijloc spre a ajunge la altceva și presupun planificare și control;
- Intențiile cer renunțarea la atașament față de rezultat, în timp ce obiectivele vin la pachet cu presiunea de a performa și teama de eșec.
Astea sunt câteva din ideile notate din workshop, dar pentru o înțelegere mai clară recomand cu drag să mergeți la un workshop. Alis și oamenii din tribul ei (căci toți parcă sunt parte din comunitate dintotdeauna chiar dacă participă prima dată la workshop ca mine) te vor face să te simți minunat. Eu una am izbucnit în plâns în fața altor participante din grupul meu, dar despre asta vă vorbesc altă dată. Mai ales că nu are legătură cu workshop-ul. Nu vă face nimeni să bociți.
Cum văd eu intențiile
Pentru mine, personal, intențiile sunt gândurile pe care le proiectez în Univers. Cerința mea pe care o trimit spre Divinitate, spre Univers cu ce vreau să mi se întâmple, fără să încerc să controlez modul în care se întâmplă ce îmi doresc. Fără măcar să îmi doresc să fie un parcurs.
Intențiile sunt credința că odată lansate dorințele, cererile în Univers ele sunt recepționate și se întâmplă. Tu doar trebuie să ai inima deschisă să primești.
Ce intenții mi-am setat la început de an
Știu că poate fi dificil în primă fază să îți setezi niște intenții. Pentru mine a fost. Unii vor întreba ce e intenția? E un verb? E un substantiv? E o frază? Cum o formulăm?
Adevărul e că nu există o rețetă. Cum simți. Dar hai să vă dau câteva exemple din intențiile pe care mi le-am setat anul acesta. Poate vă ajută.
- Anul acesta călătoresc mult spre mine, mă descopăr, îmi înțeleg feminitatea, ajung mai aproape de sinele meu autentic și îmi dau voie să fiu exact așa cum sunt…
- Anul acesta sunt curajoasă, îmi confrunt fricile și le depășesc cu răbdare, cu blândețe și cu încredere…
- Anul acesta sunt mai prezentă în relația cu soțul meu și creez spațiu să ne manifestăm liber împreună și separat…
- Anul acesta îmi explorez identitatea maternității și o las să se manifeste fără judecată, o accept în totalitate cu iubire și încredere în mine și în fiul meu…
- Anul acesta sunt în echilibru cu munca mea și creez spațiu și deschidere pentru oportunități și claritate…
- Anul acesta călătoresc mai mult, în locuri noi, descopăr lumea și trăiesc în fericire și iubire deplină…
Astea sunt câteva exemple care sper să vă inspire într-un fel sau altul.
Repet, puteți formula intențiile așa cum vreți voi. Pentru mine funcționează să le așez în fraze descriptive pentru că îmi este mai ușor să le vizualizez și să le văd împlinite.
Și apropo de vizualizare: imaginați-vă fiecare intenție ca și cum ea s-ar întâmpla. Creați un arc peste timp și vedeți unde sunteți când sunteți cum vreți, cum vă simțiți, cu cine sunteți, ce vreme e, ce an e. Imaginați-vă până la ultimul detaliu pe care ființa voastră vi-l descoperă.
Vă doresc o continuare plină de intenție. Și vă las cu o vorbă reținută din workshop-ul lui Alis pe care mi-aș scrie-o pe mână ca să nu o uit:
Slow down to speed up!